sâmbătă, 6 octombrie 2012

Stick protecție solară natural

       Vara s-a cam terminat, dar măcar pot să dau impresii după folosirea unui stick pentru protecție solară natural. Pot să spun că e probabil cel mai bun produs pe care l-am avut în temă, nu mă așteptam ca ceva natural să fie așa de eficient. La începutul verii, pentru față foloseam o crema cu FPS din comerț, adică mai mult în jurul ochilor că imi sensibiliza pielea deși era concepută pentru piele sensibilă! După ce am petrecut de câteva ori perioade lungi în soare și m-am asigurat ca funcționează mi-am mai ușurat bagajul și m-am rezumat la aceasta. Mai menționez că am pielea deschisă la culoare.
 
      Varianta aceasta de aplicare, sub formă de stick, e foarte practică și curată, ideală pentru uleiurile solide. Din acest motiv, momentan o folosesc pentru gât și decolteu că se aplică mai ușor decât cremele clasice.
 
    În stick am pus uleiuri ce știam că asigură protecție solară.
    Ce am pus:
- 3 linguri unt de cacao
- 1 lingură unt de cocos
- 2 linguri ulei de cătină
- jumătate lingurițe pulbere carob ( opțional, nu cred că aș mai pune)
- 1 linguriță oxid de zinc (opțional)

 - se pot pune uleiuri esențiale, eu nu am mai pus să nu stric mirosul delicios de ciocolată

 
     Unturile se topesc în baie de abur, (untul de cacao se topește mai greu dar asigură starea solidă a produsului la temperatura camerei), am adăugat apoi oxidul de zinc și carobul iar apot am turnat compoziția recipient de deodorant curățat. Se întărește complet după vreo 24 de ore, datorită untului de cacao. Îmi place că hidratează foarte bine, intră foarte repede în piele și nu are textură uleioasă.
 
     Se știe că uleiurile de cacao. cocos , cătină oferă protecție solară. Personal consider untul de cacao, sau combinația asta mult mai eficientă decât untul de cocos de la care nu am avut aceleași rezultate. Am adăugat oxidul de zinc pentru că oferă protecție solară fizica și e antiimflamator, antiiritant, se regăsește de obicei în cremele pentru bebeluși, pentru un rezultat mai natural se poate renunța, iar pulberea de carob am adaugat-o mai mult intuitiv, văzând-o așa colorată și plină de antioxidanți. Am dat un surch pe google și am găsit că ar fi benefică pentru piele.
 
Rezulat: practic și eficient
 
 


duminică, 30 septembrie 2012

Pesto raw vegan cu cozi de păpădie

 
Este un pesto de la care nu am așteptat prea mult din partea gustului, se voia aproape medicinal, dar cred că combinația de semințe gustoase și ulei îmblânzește orice amărăciune,  doar e cu ingrediente autohtone. E interesant că loboda își schimbă gustul și pare a fi ca cea gătită din plăcintele și pupii bunicii făcuți la cuptor.

Am pus:

- o mână lobodă
- o mână spanac
- vreo 30 cozi de păpădie
- 5-6 nuci
- 2-3 linguri semnițe de floarera soarelui
- ulei de floare cât să-l cuprindă
- sare după gust
 
Verdeața mărunțită cât mai fin dar nu pastă, semințele la fel, am așezat totul în borcan, uleiul adăugat peste, amestecat și păpat. Eu l-am folosit ca dresing pentru salate.

luni, 10 septembrie 2012

Kefir de cocos

     
 
Am făcut destule experimente cu granulele de kefir de lapte, a fost prima mea cultura probiotică și după ce s-a înmulțit a trecut prin multe. Am ajuns la concluzia că este foarte trainică, am lăsat-o chiar 8 luni fără să o hrănesc, afară și la frigider, până s-a deshidratat laptele și am dezlipit-o cu furculița de pe fundul borcanului! Chiar și în condițile astea am reușit să o resuscitez.
     Îmi place că este destul de versatilă, trăiește și în altceva decât în lapte, poate fi folosită și ca kefir de apă.

     Am reușit însfârșit să o scald și în laptele meu preferat, laptele de cocos și a rezultat kefirul de cocos, care pare un kefir obijnuit, cu aromă de cocos. Este mai lichid, mai mult zer în partea de jos și mai gros la suprafață unde se adună crema.
      Laptele de cocos l-am obținut cu blender-ul, o nucă de cocos și până la 1,5 l apă, poate fi mai consistent sau mai diluat după preferință, pentru kefir este mai bine mai concentrat, pentru că altfel rezultă prea mult zer.

sâmbătă, 8 septembrie 2012

Cum să obții un pui de Kombucha din oțet de Kombucha



       Teoretic știam că kombucha se poate obține și prin lăsarea lichidului obținut la fermentat fără ciuperca mamă. Practic, este chiar foarte simplu și productiv.

      Fiind plecată am lăsat o kombucha cu ceai din ceai verde și angelică aproape 2 săptămâni la cald, a devenit cam oțetică. am recuperat puiul frumos și gras pe care l-a format între timp și lichidul l-am păstrat într-o sticlă pentru a obține oțet de Kombucha că nu mai era prea paletabil. Spre surprinderea mea după aproximativ încă vreo două săptămâni am obținut un pui frumușel. L-am lăsat la îngroșat dar...după aproximtiv o săptămână jumătate a coborât jos și a lăsat încp un pui în jur de 1 cm grosime, la suprafață.

      Și nu e suficient, acum după încă două săptămâni am deja al treilea pui și două ciuperci mame care s-au scufundat, să o mai las?

 
      Mnenționez că în locul unde le păstrez este destul de cald și ziua depășește 30 grade, pe vremea asta o schimb cam la 5-6 zile și se acrește destul de mult. Pun 3-4 linguri de zahăr la litru.

duminică, 26 august 2012

Bacon de vinete sau Chipsuri de vinete

 
Baconul de vinete este o metodă paletabilă de a mânca vinetele crude. M-am inspirat din bucătăria raw de youtube. În principiu rețeta presupune marinarea și apoi deshidratarea vinetelor, ceea ce face să dispară din gustul amar, chiar să devină gustoase.
 
Ingrediente:
- o vânătă
- ulei (eu am folosit de floarea soarelui presat la rece, uleiul de măsline ar putea accentua aroma amăruie a vinetelor)
- condimente: sare, piper, boia, usturoi pulbere/ am mai făcut o variantă cu un amestec italian
 
Postgustare mă gândeam că dacă uleiul ar fi unul saturat (ulei de cocos) și aș mai fi pus și puțin fulgi de drojdie ar semăna mai mult cu bacon-ul.



Cum le-am făcut:
Am feliat vânăta, le-am presărat cu sare și le-am lăsat la marinat pentru a elimina apa amărui, cam 2 ore, le-am stors cu mâna, le-am dat prin ulei, le-am presărat cu condimente și le-am pus la hiberant de seara până a doua zi la amiază în deshidrator. Gustoase, mie îmi place să le mănânc cu muștar. Au o textură elastică și cer a fi mestecate bine, tura viitoare le-aș deshidrata mai puțin, însă pentru a fi păstrate o perioadă mai lungă e bine să fie mai uscate.


luni, 6 august 2012

Pastă de dinți naturală și mască de față


Am experimentat o variantă de pastă naturală pentru curățarea dinților, inspirație pasta de dinți Argentum de la Vivanatura, care mi se pare ieftină și bună, personal mi s-a părut că ajută la remineralizarea smalțului. Cusurul ei era că avea glicerină care se presupune că îmbracă dinții nepermițând remineralizarea, comparativ cu pastele de dinți din comerț mi s-a părut superioară.
Pasta de dinți naturală
Pentru aproximativ 25 g am pus:
- cam 40 % ulei de cocos pe care l-am încălzit să se lichidifieze
- cam 50% argilă gri micronizată
- 15 picături de argint coloidal cu concentrție mare, de 30
- 15 picături ulei esențial de mentă
- 5 picături ulei esențial de portocală
- 4 picături ulei esențial de eucalipt
- 6 picături esență de stevie
- un vârf de cuțit de spirulină
- un vârf de cuțit de bicarbonat de sodiu
       Uleiul de cocos are efect antibacterian datorită acidului lauric și este indicat și singur pentru spălarea dinților, constituind o bază bună pentru legarea pulberilor, plus efectul favorabil asupra gingiilor, stimularea enzimelor lipolitice ( a se vedea clătirea cu ulei- oil pulling). Argila dă efectul de curățare și remineralizare și alcalinizare fără a fi prea abrazivă, beneficile bicarbonatului pentru igiena orală se cunosc, eu am pus-o mai ales pentru alcalinizare, mi se pare însă abrazivă ca pulbere și mai e și controversa aluminiului, deci am preferat să pun puțin. Uleiurile esențiale au efect antibacterian, reîmprospătează respirația, am ales să pun variante plăcute gustului, după un experiment eșuat din cauza unor uleiuri esențiale alese după proprietățile lor dar descurajant din punct de vedere papilar, stevia pentru gust, efectul antibacterian și de prevenire a cariilor; spirulina în special pentru gingi.
Are un gust plăcut dar arată neplăcut :), nu seamănă cu o pastă din comerț, așa negruță să facă dinți albi :). Se simte frumos la periaj, e blândă, curăță bine.

Am făcut și o variantă mai comercială, unde aceleași ingredinete le-am împrietenit în proporție de 60% cu 40% pastă de dinți obișnuită, rezultând o înbunătățire a pastei comerciale, care mai face și ceva spumă.
Pasta de dinti naturală 60% cu pasta comercială 40%

Partea faină e că pasta aceasta de dinți e un produs practic și versatil. Poate fi folosită și ca mască de față, o variantă handmade de mască practică în călătorii pentru că se conservă bine, ideală pentru tenurile grase, mixte. E foarte răcoroasă, bună mai ales vara și așa de mentolată că desfundă sinusurle.

duminică, 5 august 2012

Salată cu rădăcină de brusture

       Salată cu rădăcină de brusture

       În bucătăria tradițională asiatică rădăcina de brusture se mănâncă gătită, eu am încercat doar varianta crudă și este chiar mai paletabilă decât mă așteptam. Ca textură mi se pare că seamănă cu păstârnacul, dar cu o senzație mai consistentă și poate mai grasă.





                    Am intrdus-o într-o salata ușoară ce conține:
- morcov
- tomate
- castraveți
- radacină de brusture
- salata verde
- sare, piper, alte mirodenii după gust
- pesto de verdețuri și semințe

Morcovul și castravetele le-am dat pe spiralator ( e o formă mai rapidă de a mărunți ușor morcovul în loc de a-l rade), se taie și roșile, salata, rădăcina de brusture dată pe răzătoare mare, se adaugă sare, pesto. Se mai poate adauga ulei, alte condimente, eu am considerat suficient uleiul din pesto.

     Poftă mare!

marți, 12 iunie 2012

Brusturele

Pana si brusturii sunt comestibili!



Pe langa proprietattile medicinale remarcabile brusturii pot fi introdusi in dieta, in special radacinile tinere si bobocii florilor, sau in Japonia chiar si frunzele tinere. Este un ingredient traditional in bucataria  asiatica folosit in diverse retete, in stare cruda, gatita sau murata. In Marea Britanie se foloseste pentru prepararea unei bauturi impreuna cu papadia si in vechime era folosit la prepararea berii pana la inlocuirea cu hameiul.
     
Radacina de brusture este cunoscuta in principal ca un purificator al sangelui si in special la vindecarea bolilor de piele ca absecsele, acnea, psoriazis si eczeme crescand circulatia puriferica si ajuta la detoxifierea epidermei. Are efect sudorific ajutand la eliminarea toxinelor prin piele si la inbunatatirea circulatiei.
Contine o cantitate mare de inulina, un tip de carbonhidrat ce intareste ficatul si ajuta in diabet si hipoglicemie. Acesta impreuna cu alte substante mucilaginoase continute au efect calmant asupra tractului digestiv.
Contine poliacetilena ce ii da plantei proprietatile antibacteriene si antifungice. Este utilizata ca un laxativ usor si ajuta la eliminarea acidului uric si a gutei, avand proprietati diuretice. Ajuta rinichi sa filtreze impuritatile din sange mai repede, curata congestiile din sistemul respirator, limfatic, urinar si circulator. Elibereaza retentia de apa, stimuleaza digestia, inbunatateste functia rinichilor sia bilei.
fiind folosita de-a lungul istoriei in boli ale rinichilor, curatarea sistemului limfatic, reumatism, guta, boli ale tractului digestiv, constipatie, cataracta, febra, infectii, retentie de lichid si boli ale pielii. Este cunoscuta si studiata in prezent pentru proprietatile sale inhibitoare tumorale. S-a observat ca are un efect blocant asupra substantelor chimice cancerigene. Protejeaza asupra degradarii celulare  si cresterii anormale a celulelor avand proprietati antioxidante si antimflamatoare puternice.

Este utila deasemenea  in regenerarea celulara, in tratamentul bolii Crohn si a diverticulitei, la recuperarea din hepatite,  deasemenea stimuleaza apetitul fiind utila in anorexie nervoasa

Siguranta
Radacina de brusture seamana foarte mult cu Belladonna (Atropa- Belladonna),o planta foarte otravitore. Pentru a le distinge e usor a observa partea aeriana.




Am reusit sa dezgrop ceva radacina si spre surprinderea mea e mult mai gustoasa decat ma asteptam, e crocanta si mi se pare ca are o consistenta ceva mai grasa decat radacinoasele. Am vazut ca se mananca gatita dar e buna si asa si e o varianta calorica de hrana salbatica ceea ce e important. Ce a mai ramas de la degustari a terminat intr-o salata.



Tags: Brusture, hrana salbatica, raw food, mancare cruda, hrana vie, radacinoase, antimflamator, antibacterian, antifungic,diuretic, guta, acid uric, curatarea sistemului limfatic, boala Crohn, inhibitor tumoral, antioxidant, detoxifiere